"Amintirile"

Amintirile ne ajuta sa retraim momentele magice din trecut, sunt amintiri care vrei sa le pastezi în suflet o eternitate ,Amintiri ce te ajuta sa retraiesti mereu si mereu momentele parca desprinse dintr-un basm, momente în care te-ai simtit ca în al noualea cer.
Dar sunt si amintiri neplacute care ne aduc aminte de lucruri mai putin bune care s-au întâmplat în viata noastra. Ca vrem sa uitam o întâmplare sau o persoana ele sunt mereu acolo sa ne aduca aminte de momentele bune si rele ,dar mai rau este ca nu putem scapa de ele în niciun fel.

"Timpul trece dar tot el le rezolva pe toate"

Tristetii, bucurii, linisti, nelinisti…. toate se schimba odata cu trecerea timpului, toate se estompeaza, toate trec..
Se spune ca timpul le rezolva pe toate, dar nu se spune cum!
Exista lucruri peste care trecerea timpului e benefica, cum sunt poate suferintele, durerile; apoi sunt cele pe care ai vrea sa le pastrezi vesnic vii, a caror amintire te inveseleste si te bucura neincetat!
Doar o putere mare de conservare ne ajuta sa uitam suferintele, pentru a putea merge inainte si pentru a nu ne izola, pentru ca a trai presupune incontestabil si o expunere la riscuri, felurite, mai mari sau mai mici!
Dar dragostea? Se spune ca doar dragostea adevarata rezista in timp; si nu doar ca rezista, se cladeste continuu, devine armonioasa, matura, implinita, la fel ca o femeie devenita mama!
Tot dragoste e si aceea care paleste in timp? sau doar incercare de dragoste? pasiune trecatoare.Atunci, cum de provoaca totusi suferinte, cum de doare, fie cat ar fi de firava si nedefinita? Dar si suferinta, pana la urma, tot cu ajutorul timpului, trece…dar tot dragostea ne face sa ne simtim in al 9-lea cer,vi sa intamplat sa va cunoasteti cu cineva de cand erati copii si abea peste anii sa realizati ca sunteti facuti unul pentru celalalt, frumos sentimentul de dragoste mai ales sa ai cui sa il impartasesti.

Si timpul trece, va trece chiar si ninsoarea/ploaia asta sacaitoare…

Mi-am batut capul vre-o 2 nopti si o zi, si intr-un final consultandu-ma cu lumea, aveam impresia ca toate se bat cap in cap. Intr-o seara inainte de culcare m-am rugat la Dumnezeu sa imi lumineze mintea si sa caute o salutie si sa mi-o treaca prin cap. Sincer a mai trecut ceva timp si totusi tot nu gaseam chiar solutia "maxima". Stand si trecand timpul aflu ca totusi este o rezolvare la ceea ce vroiam eu sa fac. Pe moment nu am realizat concret, ci doar un gand mi-a trecut si am simtit o usurare ca e bine, "Se poate". Intr-o seara mergand acasa mi-am facut cruce in fata bisericii am facut legatura ca rugandu-ma si dorindu-mi acel lucru cu adevarat si lasand timpul sa treaca se poate. Timpul le rezolva pe toate. Lucrul asta mi l-a zis si mie cineva.... (M.M)"pun doar initialele stie aceea persoana cine este! Sa continuam. Acele vorbe care la momentul acela nu l-am realizat datorita faptului ca nu aveam starea necesara sa analizez si stiam ca in situatia care eram eu nu se putea rezolva, dar dupa un anumit timp, defapt toate au fost clare, a fost limpede, si un asemenea gest l-am avut si atunci, M-am rugat sa se intample ceva....., ceva care era foarte important pentru mine si tineam sa se intample, pentru ca ma simteam incarcat, si nasol, iar dupa un anumit timp s-a intamplat prin alt lucru, a iesit la iveala altfel...., s-au linistit apele. Si atunci ca si acum am realizat tot facandu-mi cruce in fata unei biserici, am realizat clar si pot sa spun ca m-am simtit foarte usurat, mai ales intamplandu-se a 2-a oara si pot sa spun ca "DA"... Timpul le va rezolva pe toate.

"Un zambet este de ajuns"

Este inevitabil ! Exista unele momente in decursul unei zile cand , din senin , intervine un lucru care iti da peste cap buna dispozitie.Poate fi vorba despre orice si se poate intampla oricum si oriunde.Poate ca masina ta se incapataneaza sa mai porneasca , sau descoperi ca ai intre dinti o farama dezgustatoare de mancare chiar dupa o importanta intalnire de afaceri , ori iti dai seama , dintr-o data , ca ti-ai pus ciorapi diferiti chiar inainte de te gasi in oras cu un promitator partener/a de cuplu.Aproape in fiecare zi se iveste un motiv de incruntare sau o intamplare ce iti lasa un gust amar.


In loc, insa, de a te lasa prada iritarii , a te retrage nemangait intr-un cotlon intunecos , a-ti gasi alinarea prin ingurgitarea unor mancaruri nesanatoare sau intr-un pahar de bautura , poti face un lucru care iti va darui in mod sigur sansa de a te simti mai bine.Poti sa zambesti !

Pare a fi ceva absurd , nu-i asa ? Cum sa mai ai puterea de a zambi dupa tot ce ti s-a intamplat ? Surasul survenit chiar dupa ce un necaz s-a abatut peste tine pare a fi lipsit de naturalete , iar oamenii din jur ar putea crede ca iti lipseste o doaga ! Dar, vezi tu, zambetul este cea mai buna metoda de a te elibera de energia negativa , de furie si nervozitate.Zambetul este programat sa iti puna in miscare muschii faciali , facandu-te astfel sa stralucesti si sa iti creezi o imagine mai ferma si mai supla.In acelasi timp, zambetul provoaca creierul sa produca endorfine , hormoni inzestrati cu capacitatea de a-ti reduce durerea fizica si emotionala si a insufla o stare generala de bine intregului tau organism.

Daca iti vine greu sa zambesti, uita-te in jurul tau .In mod sigur , vei descoperi ceva avand puterea de a te face sa surazi.Iata cateva exemple :

- Fa o plimbare de placere.Un scurt ragaz acordat unei plimbari fara tinta , poate printr-un parc , iti permite sa iei o gura de aer proaspat si sa iti pui la treaba corpul.Exercitiul acesta, mult mai lejer decat o sedinta de fitness , te poate reinvigora si incarca cu o energie ce te relaxeaza si iti destrama tulburarea ori angoasa.

- Ia-ti un animal de companie.Daca ai timp, spatiu si iti permiti asa ceva , adopta un animalut , un caine ori o pisica.Animalele sunt tovarasi nemaipomeniti , iar grija pe care o ai fata de ele da nastere unei legaturi emotionale autentice, oferindu-ti posibilitatea de a-ti exprima sentimentele innabusite.

- Acorda-ti timp pentru a te bucura de ceea ce este in jurul tau.Uneori, graba, justificata sau nu , este pe cale sa te streseze si sa te faca sa uiti de lucrurile simple dar frumoase care te inconjoara.Ia-ti o mica pauza la lucru , sorbeste o picatura de cafea si priveste cerul pe fereastra din imediata ta apropiere.Daca ai o zi libera, profita de ea.Leneveste mai mult decat de obicei in pat sau nu iti mai programa ceasul desteptator , citeste o carte sau daruieste-ti un masaj.Poti iesi in oras la un film sau pentru a sta la o mica barfa cu amicii.

- Descopera-ti noi talente . Nimic nu iti poate aduce zambetul pe fata cu o atat de mare intensitate precum o noua ori insemnata realizare.Si ce anume iti poate trezi un sentiment al victoriei atat de deplin decat a-ti dovedi competenta intr-un domeniu , mai ales intr-unul pe care abia l-ai invatat ? Apleaca-te asupra unui hobby personal sau invata ceva nou.

- Fa-i cuiva un compliment.Daca te simti mizerabil , iti poti recastiga buna dispozitie facandu-i pe altii sa se simta bine.Zambetul este contagios si fetele surazatoare ale oamenilor din preajma au darul de a te face sa zambesti.Cateva cuvinte simple precum “Ce bine arati astazi” pot face minuni , cu conditia de a fi insotite de sinceritate.

Ultimul dar nu cel din urma lucru pe care trebuie sa ni-l reamintim este ca , chiar si atunci cand ni se intampla ceva neplacut , zambetul nostru poate marturisi celor din jur cate ceva despre taria si stapanirea noastra.

Rasul iti destainuie personalitatea | Razi tu razi si-ti spun eu cine-mi esti

"Pretentii"

Nu stiu cum apare ambitia la nivel uman in general. Am avut senzatia mult timp ca eu personal am nevoie de multe esecuri, da muuulte de tot, si atunci va fi din nou bine. Sunt constient ca ambitia mea are un handicap major (lenea) si desi acceptarea problemei este primul pas spre schimbare, se pare ca nu functioneaza… i-am detestat cu ciuda intotdeauna pe cei care s-au nascut cu spiritul asta competitiv in sange, cu dorinta de autodepasire, si mi-am plans existenta chiar si cand am avut rezultate mai bune decat ei in diverse situatii, pentru simplul fapt ca nu am tras de mine si nu m-am stors asa cum era firesc! nu stiu care e concluzia, n-am ajuns la nici una inca.

Azi am citit o chestie tare interesanta: “if you want something you never had, you have to do something you never done”.

"Vise , ganduri "

Adorm si ma trezesc cu tine in gand, plang cand imi aduc aminte de acel cuvant "noi", te visez sperand ca ziua care a trecut sa fie un cosmar dar cu toate astea realizez ca ma insel si ca ma amagesc din ce in ce mai mult ,Te-am iubit , te iubesc si te voi iubii in continuare, pentru mine ai fost persoana care m-a schimbat radical din pustiul care am fost mi-ai deschis ochii.. apoi m-ai lasat sa ma lupt singur cu tot restul lumii si imi este foarte greu, .. nu pot sa merg mai departe singur .
Voi fi mereu alaturi de tine acolo in inima ta, vreau sa ma pastrezi asa cum am fost eu si cum te-am iubit si atunci cand vei fi singura sau cand iti va fi frig, voi fi langa tine sa te incalzesc trebuie doar sa te uiti adanc in sufletul tau. Te iubesc pentru totdeauna. =((=((

"imi este dor de tine"

Am crezut ca am o soarta blestemata , toate pana cand ne-am intalnit . Imi amintesc , era incredibil , primul tau zambet datorat mie [ n-ai idee cat de fericit eram .. ] , prima noapte cand am dormit impreuna pe un motiv prostesc ca nu am cum sa mai ajung acasa . Cu tine am simtit ca .. am inceput o alta viata [ stii de ce. ] . Dar .. vreau sa te simt iar, nu te pot uita deloc . Mor incet ..
Sunt ingropat in lacrimi , in durere . Si nu ti.as recunoaste asta , sau .. cel putin , nu cred . Urasc sa ma simt asa pentru simplul fapt ca tu nu ma lasai sa simt asta :| . Sincer, mi.e dor sa ma tii in brate , mi.e incredibil de dor de tine . Si cu cat ascund asta mai mult , cu atat simt ca te pierd mai repede . Nu vreau sa respir , nu am chef sa traiesc .. pana cand nu te simt langa mine pentru ca tu iei toata durerea pe care o simt .
Hm , vis . Dar filmul s.a oprit brusc . Sincer , nu am nicio idee ce sa mai fac acum ca sa-ti arat ca nu s-a intamplat . Trezeste-ma , te implor , si zi-mi ”mai dormi" , toate trec , deci trecem si de asta . ” . In incercarile mele sa adorm .. visez ca esti aici. Sunt atat de obosit sa ma lupt cu tot restul lumii de unul singur... Intelege-ma , serios , e foarte greu ..


Intoarcete inapoi,TE IUBESC

"Best Friends"

Aceasta este doar un rezumat care lam facut despre ceea ce cred despre Prieteni falsi si adevarati

PRIETENII FALSI: Niciodata nu-ti cer de mancare.
PRIETENII ADEVARATI: Din cauza lor nu mai ai mancare.
(oricat ar parea de ciudat, e adevarat, ganditi-va bine si va veti da seama de ce.)

PRIETENII FALSI: Se adreseaza parintilor tai cu D-l/D-na
PRIETENII ADEVARATI: Se adreseaza parintilor tai cu TATA/MAMA
(asta e chiar foarte dulce .. )

PRIETENII FALSI: Te vor scoate din inchisoare si-ti vor spune cu ce-ai gresit.
PRIETENII ADEVARATI: Se vor aseza langa tine spunand “Fir-ash … ce-am belit-o … da a fost marfa :D !”
(la bine, si la rau, nu?)

PRIETENII FALSI: Nu te-au vazut niciodata plangand.
PRIETENII ADEVARATI: Plang alaturi de tine
(asta e prima dovada a prieteniei adevarate)

PRIETENII FALSI: Iti imprumuta chesti pentru cateva zile ca mai apoi sa ti le dea inapoi.
PRIETENII ADEVARATI: Iti tin lucrurile atat de mult incat uita ca erau ale tale.
(la ordinea zilei :">)


PRIETENII FALSI: Cunosc cateva lucruri despre tine.
PRIETENII ADEVARATI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale.
(sau un blog, dupa caz :)) )

PRIETENII FALSI: Te vor lasa in urma daca asa a facut si restu lumii.
PRIETENII ADEVARATI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru ca te-a lasat in urma.


PRIETENII FALSI: Vor bate la usa de la intrare.
PRIETENII ADEVARATI: Intra direct in si spun “AM AJUNS ACASA!”


PRIETENII FALSI: Sunt pentru o perioda.
PRIETENII ADEVARATI: SUNT PE VIATA.


PRIETENII FALSI: Iti vor lua bautura de la nas cand vor crede ca ai baut destul
PRIETENII ADEVARATI: Se vor uita la tine cum te impiedici peste si vor spune “Termina-ti paharu de baut si ca nu irosim alcoolu’.”

Astea sunt foarte, foarte putine chestii care deosebesc un prieten adevarat de unul fals.

"ganduri din trecut "

Se întâmplă uneori să primesc mici semne de la destin care să-mi schimbe total modul de a gândi. Uneori sunt inconştient, o spun sigur. De ce? Pentru că îmi uit trecutul, uit cât de greu mi-a fost şi uit cât de mult am fost ajutat. Mă las purtat de grijile cotidiene, sunt acaparat de grijile pentru viitor.
Am trecut prin momente foarte grele, momente de singurătate, momente când prietenii de la care nu mă aşteptăm m-au dezamăgit , momente când propria familie a fost capabilă să mă rănească, momente când nu ştiam ce să fac cu viaţa mea la doar 19-20 de ani
Când mă uit în urmă îmi dau seama că nu mi-am dorit întotdeauna exact ce mi s-a întâmplat, dar am realizat mai târziu că ceea ce mi s-a întâmplat a fost cel mai bine. Cineva a ales pentru mine şi a ales la modul cel mai avantajos. Când nici nu m-aş fi gândit mi s-a întâmplat ceva salvator care m-a scos dintr-o anume situaţie şi când am vrut ceva am obţinut luptându-mă cu toate forţele mele. Ceea ce nu am obţinut , deşi mi-am dat silinţa, este pentru că destinul nu a vrut asta. Am realizat că am o forţă interioară foarte puternică, o forţă care mă uimeşte chiar şi pe mine. Îmi propun ceva şi am starea ca şi cum deja mi s-a întâmplat acel lucru , până să ajung să-l ating.
Am încredere în mine. Încrederea pentru mine este foarte importantă. Vreau ca nu numai eu să am încredere în mine , vreau ca şi cei din jurul meu să aibă încredere în mine.
Dacă cineva nu ar avea încredere în mine m-aş simţit dezamăgită de mine. Dacă cineva îmi trădează încrederea mă simt dezamăgită mai întâi de mine şi apoi de persoana respectivă. Pentru că nu am fost în stare să o fac să NU mă dezamăgească. Abia apoi conştientizez şi vina celeilalte persoane.
Pentru mine cel mai dureros lucru este ca cineva să nu aibă încredere în mine, să creadă că nu se poate baza pe mine.
Timpul m-a făcut să uit persoane care mi-au marcat destinul. Fără să vreau am renunţat la a mai lua legătura cu ele. Din nepăsare, din inconştientă? Habar nu am. Important este că mi-am amintit. E îngrozitor să-mi dau seamă că şi eu am dezamăgit la rândul meu alte persoane sau că nu am fost pe măsură aşteptărilor lor. Urăsc să dezamăgesc pe cineva şi sper ca cel puţin acele persoane care contează foarte mult pentru mine să mă tragă de mânecă şi să mă trezească la realitate atunci când greşesc. Să-mi aducă aminte de trecut şi de momentele când mi-au fost alături şi să mă facă să deschid ochii, să văd lumea exact aşa cum e.
Este bine să ştim să coborâm de pe “tronul” pe care ne-am aşezat singuri şi să ne recunoaştem anumite vini. De fapt nu vreau să vorbesc la plural, nu vreau să fac îndemnuri şi să dau sfaturi pentru că nu mă simt în măsură.
Notez aceste lucruri pentru mine în primul rând, ca să ştiu ce am de făcut pe viitor, ca să fiu mai realist decât mă cred, ca să nu mai visez cu ochii deschişi.
Cred că în viaţă cele mai frumoase şi importante momente mi-au fost marcate de o bună prietenă căruia îi mulţumesc. Nu mă aşteptăm să conştientizez în aceste zile toate lucrurile despre care acum scriu.
Ştiu că pe viitor destinul îmi va fi din nou aranjat exact cum mi-aş dori eu să fie.
Ar trebui să învăţ să accept persoanele de lângă mine exact cum sunt, pentru că nici eu nu sunt perfect , chiar deloc.

"Trenul Vietii"

Poate din cauza vremii urate din ultimele zile, azi dimineata m-am trezit cu gandul la tine, la noi , la prietenia noastra la ceea ce a fost .. si nu mai este .A trecut ceva timp de cand ne-am cunoscut... o parte din timp a fost cel mai frumos, cealalta parte cel mai tristi :( . Poate ca e prea tarziu , mult prea tarziu sa spun asta dar MI-E DOR...mi-e atat de dor de tine :-<

"Increderea in prieteni"

Uneori oamenii din jurul meu m-au dezamagit… poate a fost doar vina mea. Dar oare unde am gresit? Acordandu-le atentie? Aratandu-le ca imi pasa, ca stiu sa ascult? Aratandu-le cat de mult tin la ei? Sprijinindu-i mereu? Atunci, imi asum responsabilitatea pentru fiecare greseala. Naivitatea ma reprezinta si totusi incerc sa mai am incredere in oameni. Mi-au demonstrat ca atunci cand stiu mai multe despre mine devin vulnerabil in fata lor. Noi facem alegerile… uneori bune, alteori gresite, dar acest lucru il aflam o data cu trecerea timpului. Ii alegem pentru ceea ce par a fi… uneori insa, ne ranesc sufletul. Ranile sufletului se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingem, ele raman in inima vii si deschise. Am invatat ca nu timpul le vindeca… ci oamenii, prin dragoste. Inca mai am incredere in ei…